Prima mea zi de antrenament.

Ma numesc Mihalcea Mihai, sunt membru al Clubului Sportiv Wu lin unde se practica Wushu Kungfu si o sa va povestesc prima zi de antrenament. Inainte sa vin la sala eram genul de om care isi petrecea cel putin 10 ore in internet café, jucandu-ma si lasand deoparte scoala si activitatile de zi cu zi. Acolo era o atmosfera distractiva; 10-15 prieteni maxim care ne jucam acelasi joc si acest lucru facea toata distractia. Coca cola, pizza, hamburgeri, tigari si internet era modul de viata perfect, fara griji. Pana intr-o zi cand m-am plictisit pur si simplu de viata aceea simpla vroiam ceva in plus ceva care sa mai complice situatia, eram satul de acelasi lucru; prietenii mei care mereu faceau aceeasi gluma de imi venea sa ma dau cu capul de pereti cand ii auzeam, acelasi loc mereu in care mergeam si fumam mai rau ca niste drogati si mai ales incultura care zacea in acel loc. Intr-o sambata seara stateam pe messenger si l-am intrebat pe prietenul meu Andi(mamaie) daca vrea sa mergem la un suc ca ma plictisisem, iar acesta imi raspunde ca nu poate ca are antrenament la wushu. Aici s-a deschis poarta si s-a aprins un bec in capul meu, am intrat imediat pe youtube si google si am cautat despre wushu niste informatii utile. Cand am vazut despre ce e vorba i-am zis imediat lui Andi ca vreau sa vin si eu si acesta pe loc mi-a raspuns : “marti la ora 17:00 la cinema modern”.Zis si facut marti la ora 17:00 cand am ajuns la cinema am urcat scarile si odata vazandu-ma in fata usii de la sala aveam emotii si eram foarte curios. Cand am deschis usa am vazut o gramada de oameni toti atintiti cu privirea la mine ceva de genul parca as fi un intrus, dar odata ce am pasit inauntru au venit pe rand si am facut cunostinta cu fiecare in parte si am obervat ca defapt nu ma considerau un intrus ci un posibil partener de antrenamente.
Dupa toate acestea m-am schimbat in trening si am inceput incalzirea, care sincer pentru mine a fost mai mult decat o simpla incalzire mi-am simtit pentru prima data cu adevarat mainile si picioarele. Numai facusem sport de cand eram copil de 6 ani. Dupa incalzire am inceput sa fac exercitiile care mi le arata antrenorul si ma simteam asa bine deoarece de mic ma uitam la niste desene numite Globurile Dragonului. Acolo era un personaj numit Son Goku care facea arte martiale si eu mi-am dorit sa fiu ca el sa stiu sa practic arte martiale, in timp ce eram cu gandul la Son Goku mai imi trece prin minte ca acum am sanse sa devin ceea ce mi-am dorit, un mare luptator de arte martiale.
Odata ce am incheiat primul antrenament m-am schimbat si am plecat spre casa, mai bine zis m-am tarat spre casa deoarece ma durea fiecare particica din fiecare tendon, ligament si muschi. Atunci, in clipa aia am inteles ca nu o sa fie usor ca am de muncit mult ca nu mai am 6 ani, ca nu mai am un corp flexibil, dar am inteles un lucru: avand o vointa mare, devotament, rabdare si timp voi dobandi usor usor abilitatile de care am nevoie sa dezvolt o minte inteleapta si un corp puternic.
Din ziua aceea am si realizat ca adevarata batalie este cu mine nu cu derbedeii de pe strada si din momentul acela razboiul cu mine a inceput, incet incet am castigat cateva batalii importante, dar mai am multe de parcurs.Voi da ce este mai bun din mine sa ajung acolo unde imi este limita .
O s-o tin minte mult timp primza zi de antrenament caci asa ceva nu poate fii uitat prea usor