Salut! Numele meu este Sufanu Cristian, iar aceasta este povestea primului meu antrenament.
Totul a inceput acum un an si jumatate dupa ce incercasem foarte multe sporturi si de care ma plictisisem foarte repede. Mi-am adus aminte de sala de arte martiale. Ii cunosteam pe cativa de acolo de ceva timp si m-am gandit sa incerc si eu, neavand nimic de pierdut. Zis si facut! Ajuns acolo am ramas fascinat de lucrurile pe care pana atunci le vazusem numai in filme: tot felul de lovituri si de salturi peste cap. In timp ce stateam pe banca si admiram, ma gandeam ca aici e de mine… adica aici am posibilitatea sa fac tot ceea ce mi-am dorit de mic.
Imi aduc aminte cand am intrat prima data in sala ca participant la antrenament, ca toti se uitau la mine ca la un strain (asta si eram defapt pentru ei) dar dupa ce am facut cunostinta cu cativa dintre membri mi-am dat seama ca eram doar paranoic si ca ei erau foarte de treaba. Antrenamentul a inceput… cu o incalzire care parea ca nu se mai sfarsea, continuand cu partea tehnica. Nu stiam nimic…initial mi s-a spus sa incerc sa imit ce vad ca fac ceilalti, apoi o sa mi se explice fiecare tehnica in parte. Asa am invatat cateva tehnici pe care apoi le-am repetat de multe ori. Foarte multe ori! Dupa partea tehnica a urmat programul de forta. Eram deja extenuat dar cumva am reusit sa trec si peste aceasta parte a antrenamentului care s-a dovedit a fi si ultima. Ziua urmatoare am avut o febra musculara pe care nu cred ca o sa o uit prea curand. Niciodata nu ma mai duruse atat de tare fiecare particica din corp.
In final mi-a placut si stiam ca asta vreau sa fac, asa ca m-am pus pe treaba.
Un alt motiv pentru care m-am apucat de WuShu a fost Parkour-ul. Prin artele martiale doream sa imi imbunatatesc calitatile motrice. Doream sa imi imbunatatesc forta, flexibilitatea si fluiditatea pentru a fi un mai bun practicant al disciplinei Parkour.
Mi-am dat seama ca cele doua discipline se aseamana foarte mult, cel putin cu privire la un anumit lucru: ca sa realizezi ceva trebuie sa muncesti, sa ai o vointa si un devotament foarte mare, dar si o rabdare la fel de mare. Inca un lucru la care se aseamana cele doua discipline este acela al competitiei, al luptei pe care o ai numai cu tine insuti.
Cam aceasta este povestea mea .
Va salut,
Sufi
One Comment
foarte tare si mie tare dor sa mai fac un antrenamen