Wushu – ce a fost, ce este si ce va fi pentru mine

Prima data cand am considerat si constientizat faptul ca aveam nevoie de ceva mai mult decat 1 antrenament la volei si doua ore de sport pe saptamana se intampla acum fix un an. Ma trezeam in ziua de 5 ianuarie 2008 cu o durere crunta de cap. Cu 5 zile in urma fusese revelionul, unde, logic bausem de-mi pusesem in cap, apoi cu 2 zile in urma venise varul meu la mine sa scurgem o sticla de vin si una de wisky. Atunci, in ziua de 5, ma trezisem in cap cu gandul de a-mi ocupa timpul cu ceva si rasfoind prin sertarele mintii am dat de un nume, Costi. Acest Costi cu 6 luni in urma, in vara, ma invitase la sala de Wushu pentru a vedea daca-mi place. Am vizualizat aceasta imagine indelung. Dupa aproximativ o luna am pus piciorul in prag si am considerat ca era necesar sa-mi ocup timpul cu ceva pentru ca acasa nu faceam decat sa stau pe calculator si pe afara, din amandoua nerezultand nimic constructiv. Zis si facut. Am vorbit cu un baiat, Micu, cu care ma sfatuisem asupra acestui aspect si am cazut amandoi de acord ca in ultima saptamana din ianuarie sa mergem la sala. Marti pe 29 ianuarie, daca nu ma insel, ma aflam in sala de Wushu de deasupra cinematografului Modern. Eram speriat, ma simteam marginalizat, ca si cum locul meu nu ar fi acolo, vedeam destule fete care ma priveau suspect, ce sa mai, incepusem deja sa cred ca facusem o greseala venind acolo. Antrenamentul a inceput si odata cu inceperea incalzirii si a bazelor am simtit gustul bun, diferit si ciudat al acelui loc. Spun ciudat pentru ca asa se vedea de afara: oameni sarind peste cap, altii care se antreneaza in fata unei oglinzi lovind inamici imaginari, altii care ia o pozitie de statuie si stau nemiscati cate 2-3 minute apoi incep sa se loveasca sfarsind cu un mic scancet, totul era diferit de oricare alt sport cunoscut de mine. Incetul cu incetul s-a terminat si primul antrenament, culminand cu o saptamana de febra. Am continuat sa frecventez acel loc lasand la o parte unele comentarii ale prietenilor, cum ca: m-am calugarit, ca sparg caramizi cu capu’, ca ma urc pe pereti ca spaider man. Urmatoarele luni s-au strans laolalta si m-au facut sa invat ca se ascunde o filozofie mult mai inalta dupa acele cuvinte simple “Wushu”.
Pe parcursul acestui an de studiu am invatat ca important nu este sa lupti cu un adversar si sa-l snopesti in bataie, important este sa stii cand si cum sa pui capat luptei, ca forta nestapanita duce la distrugere si autodistrugere, ca o tehnica trebuie repetata indelung pentru a o numi tehnica, ca important e sa-ti folosesti capul si nu forta muschilor si ar mai fi multe ce se descopera treptat prin prisma antrenamentelor. Pe viitor as vrea multe … insa singurul fapt care s-ar datora implinirii lor ar fi antrenamentul.
Observati ca nu am scris nimic despre Parkour. Adevarul este ca al doilea motiv pentru care am luat decizia de a urma Wushu-ul a fost acela de a-mi imbunatati calitatile motrice si a le exploata prin intermediul Parkour-ului. Privind Wu shu-ul prin prisma parkour-ului a fost mai greu, deoarece eu, la inceput, am privit parkour-u prin prisma Wushu-ului. Asta explicandu-se simplu: doream sa ma folosesc de Wushu pentru a descoperi vastitatea parkour-ului.
GRESIT!
Si totusi am continuat sa fac aceasta greseala pe parcursul primelor 3-4 luni. Nu tin minte exact ce anume m-a facut sa-mi schimb mentalitatea si implicit imaginea mea fata de Wushu si parkour, insa realizez ca am observat legatura dintre ele si acel ceva care te face sa iti doresti sa le practici pe amandoua in acelasi timp. Prin Wushu puteam sa-mi dezvolt forta, gratia, viteza de reactie si usurinta de a executa o anumita tehnica, prin parkour precizia, fluiditatea, conditia fizica si puterea de a-mi invinge anumite frici, iar prin intermediul celor doua contopite am reusit sa-mi dezvolt atat corpul cat si mentalitatea si gandirea.
Acum vad Parkour-ul ca pe un sport care are originile in Wushu.
Drept rezultat am ajuns sa consider ca anumite filmulete si miscari, care le vedeam inainte si le luam drept sf-uri, acum sunt chestii realizabile.